Reviews

Indubitabil, Remarque este unul dintre scriitorii mei preferați, pe de o parte, pentru că subiectul major în cărțile sale este războiul, iar pe de altă parte, modul în care acesta reușește să plaseze un personaj de-al său într-o realitate mai mult paralelă decât inventată. Romanul de față nu m-a lăsat indiferentă, căci viața lui Ludwig și a oamenilor ce-l înconjoară nu te lasă nicio clipă să te lași distrat de altceva. Cel mai mult mi-a plăcut, și m-a întristat în același timp, relația lui Ludwig cu Isabelle, o tânără care uneori era Genevive, alteori, Jenni – Remarque a creat o iubire unde nebunia și rațiunea au jucat rolul unei limite abia perceptibile, dar cu urmări ireversibile.

epictetsocrate's review against another edition

Go to review page

4.0

„NU VA MÂNIAŢI, DACĂ DE DATA aceasta vă vorbesc de timpuri îndepărtate. Lumea se află din nou în penumbra apocalipsului; încă n-a dispărut mirosul de sânge şi praful ultimei prăbuşiri, că laboratoarele şi fabricile au şi început să lucreze la înaltă tensiune pentru dobândirea păcii prin inventarea unor arme cu care întregul glob pământesc să poată fi aruncat în aer. Pacea lumii! Niciodată nu s-a vorbit mai mult şi niciodată – ca în vremurile noastre – nu s-a făcut mai puţin pentru realizarea ei. Niciodată nu s-au pomenit mai mulţi falşi prezicători, mai multă minciună, mai multă moarte, distrugere şi lacrimi ca în secolul nostru – al douăzecelea – cel al progresului, al tehnicii, al civilizaţiei, al culturii de masă şi al uciderii în masă. De aceea nu vă mâniaţi, dacă privesc în urmă la anii legendari, când speranţa încă mai flutura ca un stindard deasupra capetelor noastre şi mai puteam da crezare unor erezii ca existenţa umanităţii, a dreptăţii, a toleranţei, precum şi că un singur război mondial ar fi de ajuns ca învăţătură pentru o generaţie. SOARELE LUMINEAZĂ BIROUL FIRMEI DE MONUMENTE funerare Heinrich Kroll & Fiii. Suntem în aprilie 1923 şi afacerile merg bine. Primăvara ne-a fost prielnică, vindem din plin şi prin aceasta sărăcim. Dar ce să facem? Moartea este necruţătoare şi nu poate fi înlăturată, iar doliul omenesc pretinde în cele din urmă monumente de piatră, marmură şi, dacă intervine sentimentul vinovăţiei sau o moştenire de seamă, solicită chiar costisitorul granit negru suedez şlefuit pe de-a întregul.”

More...