Nu stiu ce sa spun, atata Parenting (extra, mega, super-mediatizat) strica nu alta. Ideile din carte sunt bune, adica toti ne dorim copii ECHILIBRATI din toate punctele de vedere. Dar teoria este una, iar practica ....alta.
Exemplu: copilul face crize in magazin: aceeasi situatie la 10 familii va necesita 10 rezolvari diferite. Si asta deoarece rezolvarea situatiei depinde de parinte (starea de spirit, personalitate....) si de copil (varsta in primul rand, personalitate, s.a.m.d.). Adica degeaba incerci sa ii explici logic la 2 ani, in plina criza pentru ca:
1 - nu te aude din cauza tipetelor
2 - nu intelege logica ta
Ciudat iarasi, nu e bine sa: tipi la copil, il pedepsesti trimitandu-l in camera lui, il plesnesti peste fund, ii spui "bravo" sau sa ii dai recompense (cand face ceva bine, initial expertii in parenting te invatau taman asta!!?), adica ce mai ramane?
In concluzie, nu exista o rezolvare stass pentru orice situatie, te descurci cum poti alegand varianta cea mai putin rea?!