This book was funny and then it got annoying. Mr. Forsyth wrote as those he were joking around with friends over a couple of beers. There didn't seem to be a concern for providing actual facts or sometimes even the truth. At more than one point, a paragraph was followed with a sentence that said something like "and that was a lie" or "but that didn't happen." There were other things where he just rambled on: "......it's worthwhile pointing out a few oddities of Egyptian history. First, it went on for a very, very, very long time. Egypt was united in 3000 BC.......... As of about 1000 BC the country went into a bit of a decline that last for the next thousand years and a bit. This all adds up to a rather long time." Um, okay. It felt like this was supposed to be cute. It wasn't. At other points he was purposefully inaccurate. "Then the First World War broke out. As usual with world wars, the American were a bit tardy, but when, in 1917, they finally worked out that World means World they joined in." Hopefully most readers would already understand that at the time it wasn't called the First World War or World anything. But, with the education system the way it is, I wouldn't make that assumption. Obviously I wasn't amused by this book. If you really want to learn something about history as it relates to fluids, I suggest Tom Standage's [b:A History of the World in 6 Glasses|3872|A History of the World in 6 Glasses|Tom Standage|https://images.gr-assets.com/books/1415681601s/3872.jpg|7600]. It includes things other than alcohol but at least you can trust the information.

A copy of this book was provided by Penguin First to Read in exchange for an honest review.

Me parece un excelente libro, la forma de contar las historias es fantástica, con humor pero con base e investigación. Muy pero muy educativo.

Mă tem că nu prea ştiu ce e beţia. Poate părea o confesiune stranie din partea cuiva care se pregăteşte să scrie o istorie a beţiei, dar, ca să fiu cinstit, dacă autorii ar lăsa un lucru atât de neînsemnat ca ignoranţa să-i împiedice să mai scrie, librăriile ar fi goale. Oricum, am o idee despre ce e vorba. Am întreprins cercetări empirice extinse asupra beţiei încă de la frageda vârstă de paisprezece ani. În multe feluri, îmi place să mă consider un soi de nou Sfânt Augustin, care întreba: „Ce este deci timpul? Dacă nu-mi pune nimeni această întrebare, atunci ştiu ce este timpul. Dar, dacă aş vrea să-l lămuresc pe cel care întreabă, nu mai ştiu”. Înlocuiţi cuvântul timp cu beţie şi obţineţi în mare sfânta mea poziţie. Cunosc câteva date medicale de bază. Vreo două pahare de gin tonic îţi vor afecta reflexele; vreo zece îţi vor face din nou cunoştinţă cu prânzul pe care l-ai mâncat şi îţi va fi greu să te ridici, iar un număr nedeterminat de pahare, pe care nu vreau să-l cercetez, te va ucide. Dar nu asta ştim (în manieră augustiniană) că e beţia. Sigur, dacă un extraterestru mi-ar bate la uşă şi m-ar întreba de ce oamenii de pe această planetă ciudată continuă să bea alcool, nu aş răspunde: „O, e doar ca să ne slăbească reflexele. În mare, ca să nu devenim prea buni la ping-pong”. În acest punct, se vehiculează de obicei o altă idee, cum că alcoolul ar reduce inhibiţiile. Nimic mai fals. Fac tot felul de lucruri când sunt mangă pe care nu am vrut niciodată să le fac când eram treaz. Pot vorbi ore întregi cu oameni pe care treaz i-aş considera plicticoşi. Îmi amintesc cum m-am aplecat odată pe fereastra unui apartament din Camden Town, agitând un crucifix şi strigându-le trecătorilor să se pocăiască. Nu e un lucru pe care mi-aş dori să-l fac treaz, dar pentru care nu am curajul necesar. Oricum, unele dintre efectele alcoolului nu sunt provocate de alcool. E foarte uşor să le dai oamenilor bere fără alcool şi să nu le spui că nu conţine alcool. Apoi te uiţi la ei cum beau şi iei notiţe. Sociologii fac asta tot timpul şi rezultatele sunt consecvente şi concludente. În primul rând, nu poţi să ai încredere într-un sociolog într-un bar; trebuie să fii cu ochii pe el ca un uliu. În al doilea rând, dacă provii dintr-o cultură în care se crede că alcoolul predispune la agresivitate, vei deveni agresiv. Dacă vii dintr-o cultură în care alcoolul predispune la religiozitate, vei deveni religios. Lucrurile se pot schimba chiar de la o şedinţă de băut la alta. Dacă vicleanul sociolog anunţă că investighează alcoolul şi libidoul, toată lumea devine libidinoasă; dacă spune că e despre cântat, toată lumea începe dintr-odată să cânte.

4.5

This book was just brilliant. The writing was funny and light in a way that made the history feel fresh and exciting, even to someone who does not particuarly enjoy history. Telling these human and down-to-earth stories about people from certain times and places gave them a tangible and memorable quality. I can definitely see myself returning to this in the future. The only reason I've given it 4 stars instead of 5 is a few moments where I felt the author introduced a point in which racial sensitivity or awareness of difference surrounding gender or sexuality might have been prudent, in which the lack of this felt quite blaring. However these weren't common and honestly I could still have given the book 5 stars I was just being overly critical.

সেফুদা যখন বলেন, "মদ খাবি, মানুষ হবি!" তা যে সর্বৈব র‍্যান্টিং নয়, তা এই বইটি না পড়লে আমার জানা হত না। মানুষের সভ্যতার সাথে মাতলামোর সম্পর্ক, তার ইতিহাস এত ভাইব্র্যান্ট, যে প্রায় অবিশ্বাস্য। বইটা ছোট, এবং পুরোটাই ক্যোটেবল। এজন্য ক্যোট না করাই ভালো।